Cu siguranță de multe ori v-ați pus aceste întrebări: Când vom începe să avem amintiri despre ceea ce am trăit? De ce nu ne amintim primii ani de viață? Cum poate un copil mic să-și amintească de lucrurile care s-au întâmplat ieri, dar apoi să nu aibă amintiri din acea zi, câțiva ani mai târziu?
Se crede că memoria nu începe până când avem aproximativ trei ani, se numește acest fenomen curios de a nu ne aminti de cele de mai sus amnezia copilului. Noile cercetări aprofundează în argumentele științifice ale de ce nu ne amintim când eram copii.
Studiul, realizat cu rozătoare, concluzionează că numărul mare de neuroni care formează în primii ani de viață, un proces cunoscut ca „Neurogeneza“, când sunt produse în creierele încă mici „strică” procesele responsabile de generarea amintirilor.
Cu alte cuvinte, dimensiunea creierului unui copil mic este încă limitată la procesul de generare a celulelor noi și de stocare a amintirilor în același timp, astfel încât prioritizează, înțelept, primul.
În Xataka, probabil că „primele tale amintiri” sunt false: da, cele pe care și le amintești atât de intens Neurogeneza la mamifere apare de-a lungul vieții, dar la bebelușii unor specii, inclusiv la oameni, apare într-un ritm mult mai mare. Acest proces este deosebit de activ în hipocamp, parte a creierului care se ocupă de amintiri și învățare.
Rata extrem de ridicată de neurogeneză observată în creierul foarte mic poate crește uitarea. Acești noi neuroni ar putea înlocui vechile circuite care au amintiri.
Pe măsură ce creierul copilului crește, aceste două procese se adaptează până când se realizează un echilibru între producția de noi neuroni și amintiri. Astfel, în jur de trei ani (unii înainte, alții după) creierul copilului începe să păstreze experiențe în sertarul de memorie.
Șoareci de bebeluși capabili să-și amintească
Studiul a fost realizat la șoareci, deoarece are o structură a creierului similară cu cea a oamenilor. Cum au făcut-o? În primul rând, oamenii de știință au generat amintiri la șoareci creând o asociere între un loc și o descărcare electrică moale. Apoi, ratele de neurogeneză ale animalelor au fost ajustate și au văzut ce s-a întâmplat cu acele amintiri mai târziu.
Prin stimularea neurogenezei la șoarecii adulți, ei au observat că au mai multe dificultăți în a-și aminti lucrurile. Dimpotrivă, oprind neurogeneza la șoarecii bebeluși, adică oprind nașterea de noi neuroni, au putut să-și amintească. Au eliminat amnezia copiilor.
De asemenea, au experimentat cu alte două specii de rozătoare, care sunt mai mature decât șoarecii la naștere: cobaiul și degú, un animal chilian, ambele cu rate mai mici de neurogeneză. Aceste specii nu experimentează de obicei amnezia copilăriei, dar atunci când cercetătorii au crescut artificial ratele de neurogeneză la cobai tineri și degú, nu au putut ține amintiri.
Nu ne amintim, dar experiențele sunt marcate
Potrivit lui Freud, amnezia copilăriei este un mecanism care ajută la reprimarea amintirilor traumatice din primii ani de viață, care poate fi o teorie care este perfect compatibilă cu ceea ce oamenii de știință ne explică în prezent.
Oricum, deși nu păstrăm amintiri despre experiențele pe care le-am avut în primii ani de viață, deoarece prioritatea creierului infantil este neurogeneza, sunt convins că, deși nu poate fi amintit, ce a fost experimentat de o ființă umană în perioada prenatală iar în primii ani de viață este înregistrat în inconștientul nostru și influențează decisiv modul nostru de a fi.
La Bebeluși și mai mulți Profitați acum că sunt mici: copiii voștri vor fi copii o singură datăAcest lucru dorim să le transmitem bebelușilor și multe altele: deși nu își pot aminti imagini, există experiențe emoționale profunde prin experiențele pe care le oferim. Modul în care ne tratăm bebelușii de când sunt în pântece, educația pe care o dăm pe baza iubirii, respectului, răsfățului, brațelor, atenând mereu la nevoile lor, făcând copilăria timpurie cât de fericită putem, cel mai bun ieșim ... Asta, fără îndoială, este marcat pe foc deși nu-și pot aminti.
