Tulburări de vorbire: dislalie (III)

dislalia Poate fi cauzată din diferite motive. Astăzi vom vedea o posibilă clasificare în care vom lua în considerare motivul problemei.

În orice caz (cu excepția dislaliei evolutive, care face parte dintr-un proces de dezvoltare a limbajului standardizat), dislalia trebuie tratată timpuriu și corect, pentru a obține cea mai benefică reabilitare.

Trebuie să luăm în considerare, însă, că cel puțin în unele foneme (nu în toate), ceea ce într-o limbă sau dialect poate fi considerat o articulare defectuoasă, pentru alta nu este (de exemplu, lisp sau seseo în Andaluzia). Aici nu este o dificultate ca atare, ci a contextului social al fiecărei țări sau comunități autonome, care poate determina unele forme particulare de articulare.

Dislalie evolutivă

Este un faza normală a dezvoltării limbajului copiilor. În ea, copilul nu este capabil să reproducă perfect cuvintele pe care le aude în viața de zi cu zi. Din această cauză, el spune cuvinte incorecte (de exemplu: „togo” în loc de „autobuz”).

În cadrul unei evoluții normale în maturizarea copilului, aceste dificultăți sunt depășite și numai dacă continuă după patru ani de viață, pot fi considerați patologici.

Dislalia evolutivă nu necesită un tratament direct ca atare, deoarece face parte din dezvoltarea normală a copilului; dar este necesar să menținem împreună cu copilul un comportament adecvat care să ajute la dezvoltarea lui corectă și să evite astfel problemele viitoare, pe lângă evitarea unei fixări a formei defecte, care în acel moment este normal pentru el, de pronunție.

Prin urmare, este convenabil să urmați o serie de orientări care nu consolidează pronunția greșită.

Dislalie funcțională

Este o defect în dezvoltarea articulării limbajului, pentru o funcție anormală a organelor limbajului (gură, limbă, palat ...), fără să existe tulburări organice sau modificări la subiect (palatul ogival, absența dinților, frenulul lingual sau labial ...), ci doar un handicap funcțional.

Copilul poate fi conștient, în multe cazuri, că el se articulează prost și va dori să se corecteze și să încerce să imite vorbirea corectă, dar organele sale nu se supun atât de ușor pe cât dorește, și nu găsesc mișcarea concretă care trebuie făcută pentru a pronunța un sunet în mod corect.

Este necesar să știm că fonemele sunt rezultatul final al acțiunii respirației, a trecerii aerului de corzile vocale și a articulației. Dar în aceste cazuri există un handicap sau o dificultate funcțională în oricare dintre aceste aspecte care împiedică o articulare perfectă.

Alteori, copilul nu percepe defectele sale prin fixarea pe care o are, nefiind capabil să le distingă pe cele corecte de cele greșite.

Cauza dislaliei funcționale Este foarte variat și pot exista o serie de ele care determină aceleași efecte defectuale ale articulațiilor. În multe cazuri, aceasta nu este doar cauza determinantă, dar aceste anomalii funcționale se datorează unei combinații de factori care toate afectează copilul. Este necesar să cunoaștem posibilele cauze ale fiecărui caz, deoarece depinde de cel mai adecvat tratament bazat pe acel factor care împiedică dezvoltarea și evoluția normală a limbajului copilului.

În orice caz, Dislalia funcțională nu este niciodată cauzată de o leziune a sistemului nervos central, care ar provoca o altă serie de tulburări (care vor fi văzute mai târziu); acolo unde este cazul, este motivat de o imaturitate a copilului care împiedică buna funcționare a organelor implicate în articularea limbajului.

Unele dintre cauzele care pot determina apariția dislaliei funcționale, de la frecvență mai mare la cea mai mică, sunt:

  • Capacitate motorie slabă: Există o relație directă între gradul de întârziere motorie și gradul de întârziere a limbajului în defectele de pronunție, care vor dispărea în timp ce se dezvoltă agilitatea și coordonarea mișcărilor necesare pentru a vorbi corect.
  • Dificultăți în percepția spațiului și a timpului: limbajul începe să apară la copil prin imitarea mișcărilor și sunetelor. Primul este foarte dificil să apară dacă copilul nu are noțiuni de spațiu și timp interiorizate. Copilul vede o mișcare, dar nu este capabil să diferențieze o articulație de alta, deoarece le percepe într-un mod similar, fără să surprindă nuanțele care le diferențiază din lipsa dezvoltării capacității perceptive.
  • Lipsa de înțelegere sau discriminare auditivă: Unii copii au dificultăți în discriminarea acustică a fonemelor din cauza capacității insuficiente de a se diferenția unul de celălalt; Prin urmare, copilul nu poate imita sunete diferite. Există o lipsă de abilitate de a distinge intervalele dintre două sunete, diferențele de intensitate și durate, de asemenea, simțul ritmic este foarte imperfect. În acest caz, copilul aude bine, dar analizează sau integrează prost fonemele corecte pe care le aude în vorbirea sa.
  • Factorii psihologici: Orice tulburare afectivă poate afecta limbajul copilului făcându-l fixat în etape anterioare celui corespunzător vârstei cronologice, împiedicând o evoluție normală în dezvoltarea sa. Lipsa de afecțiune, neadaptarea familiei, o problemă de gelozie la sosirea unui frate mic, atitudinea neliniștită a părinților, existența unei respingeri față de copil, experiențe traumatizante datorate unui mediu familial disjunct, din lipsa oricăruia dintre părinți sau un accident, poate provoca o tulburare în dezvoltarea personalității copilului care se reflectă în exprimarea limbajului său, deoarece există o interacțiune continuă între dezvoltarea limbajului și personalitatea.
  • Factorii de mediu: mediul este un factor de mare importanță în evoluția copilului, care împreună cu elementele sau abilitățile personale vor determina dezvoltarea și maturizarea acestuia. Mulți dintre factorii psihologici sunt determinați de factori de mediu nefavorabili (lipsa mediului familial, nivelul cultural al mediului, bilingvismul, supraprotejarea maternă / paternă, respingerea, neadaptarea familiei ...)
  • Factorii ereditari: Poate exista un factor ereditar care predispune la o afecțiune articulară, deși aceste cazuri sunt mai puțin frecvente. Poate fi întărită prin imitarea greșelilor comise de membrii familiei sau de cel mai apropiat mediu al copilului.
  • Deficiență intelectuală: în aceste cazuri nu puteți vorbi doar de dislalie funcțională, dar sunt probleme mai complexe, unde dislalia apare ca un alt simptom și, ca atare, poate fi tratată în mod egal, deși în aceste cazuri posibilitățile de reeducare sunt mai limitate și condiționat de capacitatea intelectuală a copilului.

Simptomele care apar în dislalia funcțională sunt omiterea, înlocuirea sau deformarea fonemelor. Expresia este în general fluidă, deși uneori prin forma ei poate fi făcută neinteligibilă dacă sunt afectate multe foneme.

Copiii care suferă de această tulburare apar adesea distrași, dezinteresați, timizi sau agresivi și cu performanțe școlare slabe. În multe cazuri, copilul crede că vorbește bine, fără să-și dea seama de propriile greșeli, iar în altele, chiar dacă este conștient de ele, este incapabil să le depășească, creând uneori situații traumatice care îngreunează reabilitarea.

Dislalia audiogenă

Un element fundamental în elaborarea limbajului este percepția auditivă, fiind necesară realizarea unei articulații corecte pentru a avea o auz corectă. Dacă copilul nu aude nimic, nu va vorbi spontan, iar copilul care aude în deficit va vorbi incorect.

Copilul care are o dislalie audiogenă va avea o dificultate specială în recunoașterea și reproducerea sunetelor care oferă o asemănare între ele, deoarece îi lipsește capacitatea de diferențiere auditivă. Există, de asemenea, în general, probleme de voce și ritm, care vor afecta ritmul normal al vorbirii.

Modificările prezente în vorbirea copilului cu deficiențe de auz vor depinde de intensitatea pierderii auzului pe care o are și de capacitatea copilului de a compensa.

Deficitul auditiv al dislaliei va fi detectat cu exactitate cu examenul audiometric care va indica intensitatea pierderii. Conform rezultatelor, se va vedea dacă este necesară aplicarea unui aparat auditiv care permite amplificarea sunetului și că, în cele mai multe cazuri, va fi util copilului, atât pentru dezvoltarea limbajului, cât și pentru cea socială.

Dislalie organică

Sunt toate acele afecțiuni ale articulației care sunt motivate de modificări organice, putând face referire la leziunile sistemului nervos care afectează limbajul (disartrie) sau la organele de vorbire din cauza anomaliilor anatomice sau a malformațiilor vorbirii (dysglossia). Vom vorbi mai multe despre aceste tipuri de modificări mai târziu.

Înainte de a începe un tratament logopedic, este necesar să se stabilească un diagnostic și prognostic corect. Trebuie să identificăm ce tip de dislalie este pentru a realiza o reeducare cât mai adecvată posibil.

Din cauza incidenței sale mai mari, zilele următoare vom vorbi despre dislalie funcțională. Și pentru a începe, vom comenta diferite tipuri de erori care apar în dislalia.

Video: Corectarea tulburarilor de limbaj la copii (Mai 2024).