O scrisoare de pe Internet funcționează online de câteva zile un profesor de fizică indignată și „enervat” cu elevii după corectarea examenelor. În el se retrăiește pe sine și le spune tuturor ce crede despre nivelul examenelor și ce crede despre barbarile pe care unii dintre ei le-au scris, pe lângă faptul că critică motivația studenților și a studenților universitari.
Poate vă întrebați de ce în Bebelușii și multe altele Am vorbit despre o scrisoare a unui profesor adresată tinerilor care deja pasesc la universitate, dacă suntem un mediu axat pe bebelușii sub șase ani. O fac din cauza scrisorii se redeschide dezbaterea despre educația copiilor din țara noastrăși nu vorbesc doar despre educația pe care o primesc în școli, ci și despre ceea ce primesc sau ar trebui să primească acasă încă din copilărie. Dar să nu alergăm atât de mult, să citim mai întâi scrisoarea profesorului, care a înrădăcinat:
Scrisoarea pe care profesorul de fizică a atârnat-o pe panoul de anunțuri
După cum vedeți, am postat doar notele finale ale Ordinary Physics II. Nu mă pot abține să-mi aduc cea mai profundă nemulțumire față de ce am avut de citit în ultimele zile. Nu mai este vorba de a nu face sau de a nu ști, ci de adevăratele BURRADE pe care mulți dintre voi le-au lăsat în scris, precum și greșelile de ortografie care mi-au făcut ochii să sângereze, precum și examene autentice pline de tipex, știfturi, Expresii neterminate, dansuri de ecuații fără sens sau explicații, absența firului conductor al expozițiilor, scriere proastă și labirinturi de litere ilizibile. Se presupune că sunteți studenți universitari, că peste câțiva ani veți lua frâiele societății și va trebui să lucrați pentru asta. Știți ce imagine oferiți cu examenele dvs.? Mi-e rușine să atârnez această listă, vă asigur din inimă că îmi este rușine și că toate examenele care trec 4 sunt corectate de două ori cu lupă încercând să găsesc unele detalii pe care aș fi trecut pentru a ridica nota. Marea întrebare este: nu ți-e rușine? Am găsit topirea gheții la 100ºC, la 6,66ºC la -20ºC, ... CE TEMPERATURĂ ESTE ICE FUNDING, DE DUMNEZEU? Sau cuvântul flux este ceea ce nu înțelegeți? (ceea ce mi-ar face griji prea mult). Primele principii ale termodinamicii care se referă la munca cu încărcătura, CU ÎNCĂRCARE !!!!!! CE DE ÎNCĂRCARE? Fasciculele de lumină cu traiectorii în spirală AȚI VĂZUT-O SUNT? Lumină neluminată. CE ESTE CE? Și nu urmăresc pentru că lista prostii este infinită. Și niciuna dintre aceste „originalități” nu a fost găsită o dată, de mai multe ori, unele până la câteva zeci de ori. NU VĂ DĂRIȚI? Sper și am încredere că acest lucru vă va ajuta să învățați pentru extraordinar, că faceți examenele curate, ordonate, bine scrise, fără scrisori greșite sau derizori copilărești și, mai presus de toate, sper să studiați așa cum sunteți, studenți universitari, ADULȚI. Ca atare, ocupi un loc privilegiat în aceste perioade dificile care aleargă, iar acest lucru te obligă să studiezi 8 ore pe zi, să lucrezi ca orice muncitor unsprezece luni pe an, lucru care oricât de mult îmi înjură că nu pot să cred în viziunea marea majoritate a ceea ce am citit. Nu ar fi corect să vorbesc doar despre dezastrele pe care le-am întâlnit, deși au fost majoritatea copleșitoare, după cum vedeți pe listă. Au fost examene care au fost o adevărată încântare de corectat, dintre unii dintre voi care arată cu dovezi clare cât de mult ați studiat și ce ați lucrat pe parcursul evaluării continue. Cele mai sincere felicitări pentru toți. Și mulțumesc pentru efortul depus. Și dacă câțiva pot, de ce nu alții? Gândiți-vă la asta. Vă rog. Faceți o auto-analiză, o autocritică, aveți curajul să fiți sinceri cu voi înșivă și să remediați la timp. Sau, altfel, nu insistă pe ceva care este prea mare pentru tine, dacă aceasta este concluzia. Repet că sunteți privilegiați în aceste momente grele care se derulează și că modul în care mulți dintre voi vor risipi resurse și potențialul dvs. este imoral. Ca sfat al bunicii vă spun ceva ce mi s-a spus înainte: nu veți avea niciodată vârsta, puterea, potențialul sau oportunitățile pe care le aveți astăzi, profitați de ele înainte de a fi regretat că nu le aveți profitat de. Sunt foarte supărat și, în onoarea adevărului, a enervat. De aceea, și pentru alte îndeletniciri pe care le am, prefer să mă răcoresc și să las examenul de examen până luni 16. Dacă veniți să vă vedeți examenele vă fac să conștienți de ceea ce ați scris, citiți Tipler și analizați-vă răspunsurile. Nu sunt dispus să repet același lucru n de mai multe ori. Mulți o să vă fac să citiți cu voce tare ceea ce ați scris. Sper că îmi vei oferi mai multă bucurie în extraordinar. Primește toate felicitările.
Educația copiilor ar trebui să primească acasă
S-au săturat de presiuni sufocante, pedepse, insulte, obraji și „pentru că eu îi comand”, mulți dintre copiii de altădată, adulți de azi, au făcut ca modul de a-și educa copiii să fie mai flexibil, punând mai puține reguli, oferind mai multă libertate și lăsând copiilor mai mult control decât am avut. Poate că nu a fost făcută într-un mod conștient și poate sunt mai multe motive, pentru că mulți au învățat să se supună, de multe ori fără să știe de ce și s-au pierdut fără să știe foarte bine ce cale să ia până când persoana care le-a dominat a luat decizia de a ei, acum fiind adulți, părinți, care, de asemenea, nu au prea multă capacitate de a-și educa copiii și sunt mult mai confortabili în continuarea ascultării, chiar dacă îi ascultă pe copii și / sau pe cei din jur care le spun cum să-i educe.
Ce vreau să spun este că se pare că am lăsat în urmă autoritarismul și în loc să acceptăm un stil de educație parentală și de educație în care să existe în continuare standarde minime de conviețuire, în care există comunicare între părinți și copii, în care petrec timp împreună și că creativitatea copiilor este apreciată și permisă, iar curiozitatea și dorința lor de a învăța sunt sporite, ne-am mutat într-un stil destul de permisiv, unde copiii par să fie cei care stabilesc standardele acasă, fără ca părinții să aibă un vot, unde timpul liber vine de la televizor și ecrane aproape în exclusivitate și unde timpul cu copiii a fost înlocuit cu un „aspect, dragă, ce ți-am cumpărat”.
Lipsa de norme sociale, lipsă de direcție, lipsă de valori (și de aceea ni se spune întotdeauna părinților că trebuie să-i educăm în valori), ajung la școală unde mulți părinți au speranța că acolo învață tot ceea ce nu fac acasă. Au învățat: să se relaționeze în societate. Problema este că aceasta nu este treaba profesorilor. O școală trebuie să ofere elevilor săi cunoștințe, încurajând învățarea prin motivația copiilor, curiozitatea lor înnăscută. Cu timp și resurse pentru a face posibil. Dacă în schimb trebuie să-și petreacă mult timp învățându-i să fie oameni, la dracu har. Nu spun că nu trebuie să lucrezi. Este evident că da, la fel cum familiile pot și ar trebui să fie o parte activă a învățării copiilor, dar în acest sens cred că oamenii externi și instituțiile lasă prea multă greutateși nu este nici corect, nici logic.
Dacă copilul mănâncă prost, îl îndreptăm spre sala de mese pentru a fi învățat să mănânce. Dacă îl lovește pe sora lui, îl ducem la medic pentru a-l raporta la psiholog. Dacă trebuie să scoateți scutecele, vedeți dacă le fac în creșă. Dacă se face o rană, asistenta să se vindece. Dacă nu citiți bine, întărire. Dacă este insuportabil, să vedem dacă ei te învață să stai și să te relaxezi la școală. Și care este rolul părinților, atunci? Pentru că dacă toată lumea trebuie să rezolve totul, nu văd care este responsabilitatea părinților în educația copiilor.
Să începem părinții asumându-ne din nou rolul de educatori, să petrecem mai mult timp cu ei, să promovăm cititul, să ieșim să vedem natura, să vedem lumea, să ne jucăm cu ei, să-i lăsăm să ia decizii și să îi apere, să îi argumentăm. Trebuie să-i învățăm să gândească. Că se îndoiesc, că întreabă și profităm pentru a răspunde unui „Nu știu”, atunci când nu știm, și adăugăm un „dar vin, că mergem împreună pentru a cunoaște răspunsul”.
Vorbeste cu copiii tai, explica-ti cum este viata ta. Ce faci, ce îți place sau ce nu faci. În aceste zile am făcut sondaje la copiii de a șasea. Au 11 și 12 ani. Mulți nu au reușit să răspundă la întrebarea „Pentru ce lucrează părinții tăi?” Cum este posibil ca un copil de această vârstă să nu aibă habar ce fac părinții lui?
Și nu spun cu asta că trebuie să revenim la autoritarismul de altădată. Deloc Consecințele sunt îngrozitoare. Mulți adulți suferă în continuare, cu probleme pentru a lua decizii, pentru a lua frâiele propriei vieți, probleme pentru a menține relații stabile și sănătoase cu alte persoane, pentru a avea senzația de a nu fi făcut niciodată ceea ce voiau să facă și să fie trăind viața pe care alții au ales-o pentru ei. Acest lucru este foarte greu, creează un gol interior greu de rezolvat.
Nu, nu trebuie să revenim la autoritarism, ceea ce trebuie să facem este pur și simplu fiți adulți și fiți părinți. Să acționăm ca atare, să fim responsabili și să ne educăm copiii. Nu ne putem petrece viața lângându-ne rănile bazate pe căutarea satisfacției sub formă de timp liber sau de consum pentru a ne simți mai puțin goi. Nu putem, pentru că, ca părinți, procedăm la fel cu copiii noștri, nefiind pentru ei și cu ei și, în mod indirect, creăm noi răni în care încercăm să vindecăm în același mod (cumpărându-le lucruri) și că vor linge în viitor în același mod .
Educația copiilor ar trebui să primească la școală
Mai mult sau mai puțin, în punctul precedent, am comentat deja cum ar trebui să fie educația pe care copiii ar trebui să o primească în școală. O educație în care se pot concentra asupra conținutului, încercând să cunoască potențialul fiecărui copil, nevoile individuale ale acestora, preocupările lor și să lucreze la ele. Ascultați-vă preocupările celuilalt, lucrând în grup, învățând împreună, etc. Vorbește mult în clasă, fă jocuri și spectacole pentru a trăi conținutul. Nu numai că îi ascultă, ci și că îi reproduc, că sunt cufundați în ea, care se simt participanți la învățare. A face mai mult și a asculta mai puțin, pentru că este mult mai ușor să învățăm ce facem decât ceea ce ne spun ei.
Este doar un rezumat. Este doar o gustare a unui tip de educație care ar trebui să lase în urmă pentru totdeauna faptul că „îmi vomit cunoștințele despre student”, astfel încât la sfârșitul cursului „le vomit pe hârtie”, astfel încât două luni mai târziu „să nu-mi amintesc nimic”, să îmbrățișezi un stil în care memorează mai puțin, dar învață mai multe. Pentru a instrui copiii, pentru a-i menține motivați și pentru a afla de ce vor să afle mai multe despre aceste probleme. Sfârșitul soneriei clopotelor și copiii spun „Jooo” în loc de „Bieeennnn”. Este posibil? Nu știu, dar cel puțin ar trebui să încercăm.
Scrisoarea profesorului de fizică
Vorbind, în sfârșit, despre scrisoarea profesorului de fizică, vă spun că atunci când am citit-o am simțit aceeași confuzie pe care o simt de fiecare dată când vorbesc cu copiii din clasa a șasea (care sunt cei care sunt cel mai mult de acord pentru că este vârsta la care trebuie să puneți vaccinuri pentru hepatită, papilom etc.). Poate că nu sunt în stare să-mi amintesc cum eram la unsprezece și doisprezece ani, dar sentimentul meu este descurajant. De fiecare dată când le văd (nu toată lumea, nu pot și nu vreau să generalizez), bănuiesc că peste câțiva ani vom avea multe probleme pentru a înainta această țară înainte. Singura mângâiere care mi-a rămas, fiind sarcastică, este aceea că pot intra în politicieni, ceea ce este o meserie care nu necesită prea multe pregătiri.
Uluit, pentru că este profesor universitar. Am înțeles că un băiat în vârstă de 9 ani se poate plictisi de o clasă, deoarece este de acord că nu-i place sau nu îi pasă de acest subiect. El nu are capacitatea de a alege ceea ce îl învață. Dar un acces universitar la o carieră prin alegere personală. Este acolo pentru că ai decis să studiezi asta. Este ceea ce îi place, este ceea ce îl motivează sau este ceea ce crede că este cel mai bine. Nu spun că trebuie să luați onoruri, ci un minim, deoarece asta ați ales. Că majoritatea studenților dintr-un subiect obțin rezultate atât de groaznice încât să provoace o astfel de scrisoare este îngrijorător și pare să răspundă că copiii și tinerii trăiesc viața prin inerție, deoarece este cazul să o trăiască în acest fel.
Acum, spun o mie de adulți, comit greșeli de ortografie care îi fac ochii să sângereze (nu înțeleg, obișnuiam să termin dicțiunile fără greșeli la treime din EGB) și sunt capabili să scoată un profesor universitar din cutiile lor. Este vina lor? Nu știu cum învață acest profesor, dar aș putea fi în parte de vină. Poate că nu a reușit să se adapteze noilor vremuri și nu și-a dat seama de asta este mai important să motivați și să mențineți motivația decât să eliberați cunoștințe în aer Deci, cine vrea să le ia.
Dar, desigur, vina nu poate fi doar ea. Scrierile greșite nu trebuie controlate la orele de fizică sau probleme de scriere. Acest lucru vine din spate, de la liceu, de la ESO, de la școala primară, de la ... și de acasă, de asemenea, de acasă. Aparent, există studenți universitari care nu sunt capabili să scrie propoziții semnificative fără să comită greșeli de ortografie care le dăunează privirii. Este nefericit. Este semnul clar că mergem de la rău la rău. Este rezultatul multor ani de a face foarte rău cu copiii. Un eșec.
Este vina ei? Este vina tinerilor despre care vorbiți? Nu, vina este a tuturor celor care formează această societate și toți cei responsabili de educarea copiilor noștri, a tinereții și a cetățenilor noștri. Să ne gândim la asta, părinți, pentru că politicienii nu vor schimba ceva pe care nici măcar nu sunt în stare să-l înțeleagă.
