Astăzi, prezentându-vă în această nouă versiune a recenziei noastre despre blogurile mamelor și tăticilor, mă bucur să aduc câteva pagini noi pe care nu le-am arătat până acum.
Primul și din moment ce printre cititorii noștri avem un număr destul de mare de părinți, este de la un bărbat, Jose Mari, un Quixot al mersului prin casă. Blogul, în care își spune experiența de zi cu zi cu cei doi copii, găsesc o lectură tandră și plăcută, plină de anecdote cu care mă simt foarte identificată.
Cei doi copii ai ei, o fetiță mică și un adolescent, sunt educați acasă, iar tatăl ei ne povestește despre activitățile pe care le desfășoară sau despre liniștea domestică care se respiră în casa lor. Ei fac shushi, îi însoțesc în muncile lor zilnice, se joacă cu alți copii, fac balet, plantează fasole, iar tatăl lor spune totul cu o privire plină de iubire și respect.
Este un cadou prețios să ne arătăm pe noi înșine, care ne permit să aruncăm o privire în creșterea lor ca familie, în care copiii cresc și părinții cresc de mână.
De la Quijote să mă plimb acasă am ajuns la un alt blog, Școala mea acasă, nu scris de părinți, ci unul dintre copiii lor, Pablo, un băiat plin de idei literare și care revărsă un farmec limpid pe care îl putem citi în narațiunea sa iar în anecdotele sale.
Saptamana de saptamana adauga un capitol al unui roman „Legenda celor condamnati” care poate fi germenul spaniolului nostru Christopher Paolini. Ei bine, mi-aș dori ca fiul meu să ajungă la treisprezece ani cu acel fascinant spirit de vis.
Mama acestei minunate familii, Mari Cruz, este și blogger, așa că avem nevoie doar de fetița din casă pentru a scrie prea devreme. Blogul mamei, despre care, dacă v-am vorbit cu ocazia, este Macedonia de fructe dulci, unde putem citi săptămâna aceasta despre atelierul de kamishibai organizat de Asociația Epysteme săptămâna aceasta la Madrid cu colaborarea IQRA International Center Academy .
În plus, în înregistrările anterioare, ne vorbește despre un atelier de yoga în care au participat recent la Casa Tiavea, despre care am vorbit și în Bebelușii și multe altelesau un curs de dans de burtă în care cele mai tinere fete se alătură femeilor de toate vârstele.
În cele din urmă îți arăt un nou blog în recenzia noastră, Mai Zerbal, unde această „sălbatică” și mamă de munte ne povestește, în ultima intrare, cum a descoperit Conceptul de Continum și cum l-a aplicat în viața ei.
Vă las, în sfârșit, explicația că această mamă, Anicka, face numele blogului ei. Chiar mă identific foarte mult cu ea.
Mai zerbal, mamă umană sălbatică, care încearcă să-i urmeze instinctul și să-i asculte intuiția. Mamă mamiferă, pentru că ființa umană este un mamifer de ordinul primatelor. Mama iubitoare, care își iubește copiii din adâncurile intestinului unde se află uterul. Mama plăcută, care se bucură să-i mulțumească copiilor. Mama Insumisa, care face ceea ce crede că este cel mai bine pentru copiii ei, în ciuda a ceea ce spun alții. Mama răsfăță, pentru că simte ceea ce simt copiii ei. Mama respectuoasă, care crede că un copil merită la fel de mult sau mai mult respect decât orice adult. Mama hrănitoare, care se hrănește cu laptele, dragostea și siguranța pentru tinere. Mama naturală care încearcă să acționeze ca o femeie umană s-ar descurca fără condiționare. Mama apărătoare, care își reprezintă copiii în fața societății și nu invers.
Săptămâna viitoare vom continua vizita Bloguri de tati si mamici să împărtășim cu voi ceea ce citim. Ce părere aveți despre această săptămână?
