Plânsul, tulburările și descurajarea la copii sunt reacții tipice ale unei dorințe nesatisfăcute, mai bine cunoscute sub numele de „frustrare”. O stare de dezamăgire care se referă la capacitatea de a concepe că anumite dorințe nu sunt satisfăcute.
Când dorința este acordată, se vorbește despre „mulțumire”. De exemplu, atunci când mergem pe piață și copilul își dorește o pungă cu bomboane, înainte de refuzul nostru de a le cumpăra, va apărea un tantrum (frustrare), dacă îi dăm copilului acesta va fi mulțumit.
Frustrarea este un sentiment care face parte din dezvoltarea umană sănătoasă. Copiii învață de la o vârstă fragedă că nu toate dorințele pot fi satisfăcute. De exemplu, în primele zile de școală, un copil trebuie să învețe să se separe de mama sa, ceea ce reprezintă un grad de frustrare pe care îl va învăța să-l tolereze și să-l satisfacă în alt mod. Cu toate acestea, dacă în timpul copilăriei frustrarea nu este gestionată corect, poate duce la dificultăți, manifestând un comportament necorespunzător pentru vârsta lor: ruperea lucrurilor, aruncarea de obiecte, crearea de chinuri etc.
Pentru a-i învăța pe copii să facă față frustrării, este necesară o mică doză din aceasta, deoarece este benefic pentru creșterea emoțională. Dacă copilul are afecțiunea părinților, chiar dacă greșește, va avea siguranța de a-i avea și va învăța să gestioneze corect frustrarea. Când părinții sunt prea supraprotectivi și nu permit copilului să învețe să-și rezolve problemele, cu greu va învăța să tolereze frustrarea atunci când apar obstacole care îl împiedică să-și satisfacă dorințele.
Un alt aspect foarte important este evitarea satisfacției nelimitate, astfel încât copilul să dobândească o învățare treptată a toleranței la frustrare.
În viață, copiii noștri vor găsi mii de obstacole de-a lungul vieții. Spuneți-le „nu” atunci când este necesar, stabiliți-le limite, permiteți-le să rezolve singuri problemele și dozați bonusurile; Acestea sunt cote de frustrare care le vor permite să învețe să-l tolereze, să aibă încredere în abilitățile lor și să știe să renunțe la dorințe într-un mod normal.
