A primit o serie de fotografii despre sărăcia copiilor din Spania

Conform ultimelor date UNICEF, 2,3 milioane de copii trăiesc în Spania sub pragul sărăciei, o realitate tristă pe care o avem mai aproape decât ne imaginăm. Aproape un milion de familii cu copii au adulți în șomaj. Toate acestea provoacă diverse situații problematice, de la foame la evacuare, din sălile de mese sociale aglomerate cu lipsa de educație ...

Proiectul fotografului spaniol Aitor Lara, realizat în diferite cartiere populare și centre sociale de copii din Sevilla și Madrid, a fost acordat de juriul PHotoEspaña pentru reflectarea situației multor copii din țara noastră.

Seria se numește „Sărăcia copiilor în Spania” iar cuvintele autorului său precizează că a vrut să facă un alt pas în recunoașterea acestei situații, uneori ascunse, alteori ignorate, a atâtor copii din orașele și orașele noastre:

Poveștile reflectate în fotografiile selectate răspund la o problemă care afectează astăzi 2.826.549 de copii din Spania, cea a sărăciei și excluziunii sociale. Copiii Spaniei sunt cetățeni ai actualei și actorii cheie ai viitorului acestei țări, societatea trebuie să conștientizeze la toate nivelurile seriozitatea problemei. Criza economică a expus multe familii la o scădere a veniturilor, ceea ce a declanșat indicatori de sărăcie și excludere socială. Este o situație severă care apare în viața de zi cu zi a copiilor, devenind un obstacol în calea plăcerii și exercitării drepturilor esențiale (locuință, hrană, educație, sănătate etc.) recunoscute în Convenția privind drepturile copilului.

Unele fotografii impresionează, precum cea a unui copil care încearcă să ajungă la un iaurt într-un frigider semi-gol și, fără îndoială, alb-negrul este cel care exprimă cel mai bine o situație de desconsolare și destul de pesimistă în acest moment.

Ne place să recunoaștem acest lucru lucrare fotografică care arată sărăcia copiilor în Spania pentru că este încă un mod de a nu uita că problema există, deși aș fi mult mai fericit atunci când datele despre sărăcie încep cu adevărat să scadă și există mai puțini copii cu risc de excludere, copii mai puțin tristi, flămânzi și nefericiți.