Vreau să vă împărtășesc această poveste a secțiunii „Poveștile bunicii” pe care Observatorul Copilă și Adolescența FAROS le pune la dispoziția noastră, pentru încurajați citirea și diseminarea valorilor și obiceiurilor sănătoase între populația minoră.
„Facebook nu știe să îmbrățișeze” este povestea unui adolescent în vârstă de 13 ani care se cufundă în rețelele de socializare ale internetului și face acest lucru în așa fel încât uită unul dintre prietenii săi adevărați, într-un moment în care are nevoie. Cu siguranță, cunoașteți pe cineva care din cauza unei utilizări exagerate a rețelelor sociale pe Internet, parțial deconectat de viața reală, ceea ce ne susține în multe feluri. Acest fapt este observat și la tineri, oferindu-se situații curioase ca colegi din Institutul care locuiesc în apropiere, dar în loc să se întâlnească pentru a-și împărtăși experiențele, ei comunică exclusiv prin rețea.
Știu că cazurile sunt izolate și că este normal să observi fete și băieți care, după ce petrec o după-amiază împreună, prelungesc conversațiile când ajung acasă prin chat sau mesaje pe perete. Dar deja la începutul anului 2011, un studiu ne-a alertat că utilizarea rețelelor sociale poate ciocni sau chiar înlocui formele tradiționale de agrement.
Tinerilor le plac aceste forme de comunicare deoarece dobândesc proeminență, le permit să fie dezinhibate și sunt un mare mijloc de socializare. Deși trebuie să fim atenți la una dintre reprezentările ego-ului: se numește vanitate și poate confunda copiii care aspiră să aibă peste 100 de prieteni în Tuenti, să vadă câteva „like-uri” după ce au încărcat fotografia lor sau au creat o idee de ei înșiși care pot fi denaturați.
Te las deja cu Braulio și cu pretenția lui de a avea o aventură cu Marta, deși în sfârșit este de acord să-l viziteze pe Pablo, care este internat. „Facebook nu știe să îmbrățișeze”, iar Braulio o descoperă atunci când un eveniment neașteptat îl ajută să „pună piciorul în realitate.
Cred că îl putem folosi ca instrument educațional cu copii predecesori. În orice caz, este foarte necesar să reflectăm asupra importanței oamenilor care se intersectează în viața noastră, deoarece, ca parte a unei tendințe sociale individualiste, uneori uităm foarte ușor de alții (cu sau fără rețelele sociale). Fiul meu care m-a ajutat în acest gând, când mi-a spus că este trist când nimeni din clasa lui nu-l întreabă despre cel mai bun prieten (și coleg de clasă al tuturor) care în iunie a trebuit să se întoarcă în România pentru a trăi.
Povestea pe care v-am prezentat-o a fost scrisă de Sandra Gómez Rey, iar ilustrațiile sunt de Eva Santana.
