Ai lăsa copilul tău să fie protagonistul unei campanii publicitare? Poate fi visul multor părinți și copii, sau cel mai rău coșmar al copiilor sau al adulților.
Nu cred că există un singur răspuns pentru toate cazurile, deoarece există exemple la fel de diferite ca o campanie locală cu caracter caritabil, la o promovare multinațională care necesită timp, deplasări și un beneficiu economic semnificativ. Nu mai vorbim de diferitele formate și suporturi publicitare.
În orice caz, cu toții avem o idee dură dacă l-am lăsa pe fiul nostru să stea într-o campanie publicitară sau nu Aceste reflecții apar tocmai din comentariile postate despre un anunț în care a jucat un bebeluș care a provocat destul de agitat ...
În blog știm că mulți părinți își doresc ca copiii lor să facă parte din campaniile publicitare, primim e-mailuri care cred că merg la o companie de publicitate sau revistă. E-mailurile sunt de obicei trimise de mame care ne povestesc despre excelența bebelușilor sau a copiilor lor și chiar uneori cu poze cu cei mici.
Adevăratele castinguri sunt pline mai ales de mame care își duc copiii să vadă dacă pot fi noua față a unui produs, care apare la televizor, în publicitate tipărită, în cinema (deși intrăm deja în altă zonă) și care trec la Fii, dacă nu chiar celebru, popular, vizibil.
Copiii pot fi mai mult sau mai puțin conștienți de acest fapt.. Dacă sunt bebeluși, evident că nu merg sau vin și pur și simplu „îi lasă să facă”. Când vor crește, vor avea ceva de spus, le va plăcea mai mult sau mai puțin agitația selecțiilor și „munca” ulterioară, dacă sunt selectați pentru a juca într-o campanie. Nu trebuie să uităm cum trăiesc copiii publicitatea.
Pentru că, până la urmă, vor lucra, nu? Ei vor depune un efort mai mare sau mai mic, pentru ei va fi mai mult sau mai puțin distractiv, dar până la urmă muncesc pentru părinții lor. Deși îmi imaginez că mulți ar face-o gratuit (poate în scopul de a face saltul mai târziu la un alt nivel în care se pot percepe?).
Ce am face dacă s-ar oferi publicității
Nu știu dacă mi-aș lăsa fiicele să joace o campanie publicitară. Nu m-am văzut niciodată în acea situație și nici nu am căutat-o, așa că cu greu trebuie să mă confrunt într-o zi cu decizia. Dar, pentru că vom împărtăși reflecții, mă voi pune în mai multe presupuneri.
Dacă într-o zi ar veni cineva și ar spune „Ce fată frumoasă, căutăm ceva de genul pentru campania noastră publicitară”, după „spaimă” aș cere toate informațiile posibile: ce fel de campanie, în ce formate, pentru ce produs, unde aș avea-o? ce să facă, cât timp va fi în vigoare, cum va trebui să apară fata sau ce va trebui să facă și cât vor plăti pentru asta.
Următorul pas, dacă propunerea mi se pare încă bună (și pentru asta, de exemplu, nu ar trebui să-mi asum deplasări sau să ratez zilele de școală; acest lucru elimină deja marile campanii la nivel național, printre altele), ar fi să vorbesc cu fiica mea, explicați ce este și întrebați dacă doriți să o faceți.
Dacă ar fi fiica mea mică, aș spune nu, pentru că nu poate înțelege ce este și pentru mine decizia finală (odată „supravegheată” mai sus) ar trebui să fie luată de ei. În mod evident, dacă ar fi răspândit, ne-ar lăsa fără anunțuri pentru scutece, alăptare, căruțe ... în mare parte cu bebeluși înfăptuiți.
Îmi imaginez (doar îmi imaginez) că pentru ei ar fi ca un joc, aproape toți copiii adoră să „pozeze” pentru fotografii. Apoi și abia atunci aș fi lăsat-o pe fiica mea să fie protagonista unei campanii publicitare.
În ceea ce privește banii, probabil că nu aș avea influență dacă este o campanie de caritate cu care mă identific (adică s-ar putea face gratuit). Dacă nu, ar fi bani pentru ei, pentru viitor. Ceea ce tatălui nu i-ar plăcea să aibă unele economii disponibile copiilor săi.
Deși am putea răspunde, de asemenea, că economiile pentru viitorul copiilor trebuie să fie câștigate de părinți (și în asta suntem, nu?) Și că copiii nu ar trebui să lucreze. Desigur, nu vorbim despre o „slujbă” ca cea pe care, din păcate, mulți copii o fac mizerabil în multe locuri și nici măcar nu au o recompensă decentă. În acest caz, cred că ar fi ca un joc (dacă ar vedea așa).
Un alt lucru este să facem din publicitate un mod de viață, să fim obsedați de aceasta (acest lucru nu este făcut de copii, ci de părinți) și să „stoarcem” copilăria copiilor cu scopul de a-i face celebri și bogați, a ne transforma frustrările asupra lor și dorințele noastre de transcendență, ca să zic așa.
Oricum, aș dori să știu dacă ai lăsa copiii să fie protagoniștii unei campanii publicitare, că le-am văzut fețele pe afișe mari de publicitate, în reviste sau le-am urmărit cum acționează la televizor. Dacă ai pune orice cerință, dacă este visul tău sau nu i-ai permite niciodată.
Fotografii | SCA Svenska Cellulosa Aktiebolaget, Pattista și Deborah Leigh (Migraine Chick) pe Flickr-CC
La Bebeluși și multe altele "Tata ... vine în căutarea mea" și ceea ce contează cu adevărat în viață, publicitate care alăptează: dă-mi un T, dă-mi un E, dă-mi un T ..., Marketing pentru copii
