Cum este diagnosticat ADHD? (II)

În urma postării pe care am publicat-o acum câteva zile, când am început să explicăm modul în care este diagnosticat ADHD Vom detalia detaliat care este sistemul sugerat de Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale, mai cunoscut sub numele de „DSM-IV-TR”.

Acest manual explică faptul că, pentru a face diagnosticul, trebuie evaluate cinci puncte (sau criterii), toate acestea trebuie observate la copilul evaluat.

Primul criteriu

Primul criteriu este evaluat prin două chestionare. Pentru a da acest prim criteriu ca fiind pozitiv, ar trebui să existe șase simptome dintre mai multe sugerate, în ambele teste sau șase în unul dintre ele. Unul dintre chestionare se concentrează pe lipsa de atenție, iar celălalt pe hiperactivitatea și impulsivitatea unui copil.

Acest lucru se datorează faptului că DMS-IV-TR definește trei tipuri diferite de ADHD:

  • Tipul ADHD hiperactiv-impulsiv: copilul are practic hiperactivitate și impulsivitate.

  • ADHD neatent: copilul prezintă practic lipsa de atenție.

  • Tipul combinat ADHD: copilul are atât hiperactivitate, cât și impulsivitate și lipsă de atenție.

Chestionar cu deficit de atenție

După cum am spus, Ar trebui să apară șase sau mai multe dintre următoarele simptome de neatenție iar acestea trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni, cu o intensitate care nu este în concordanță cu nivelul de dezvoltare al copilului și care nu se adaptează mediului lor.

  • Adesea nu acordă suficientă atenție detaliilor sau greșește din cauza neglijenței în sarcinile școlare, la locul de muncă sau în alte activități.
  • Deseori are dificultăți în a menține atenția în sarcini sau în activități recreative.
  • De multe ori pare să nu audă atunci când este vorbit direct.
  • Adesea nu respectă instrucțiunile și nu încheie sarcinile, sarcinile sau obligațiile școlare la locul de muncă (nu se datorează comportamentului negativ sau incapacității de a înțelege instrucțiunile).
  • Deseori are dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților.
  • El evită adesea, nu-i place sau este reticent să se implice în sarcini care necesită eforturi mentale susținute (cum ar fi munca școlară sau gospodărească).
  • Adesea a deplasat obiecte necesare pentru sarcini sau activități (cum ar fi jucării, munca școlară, creioane, cărți sau instrumente).
  • El este adesea ușor distras de stimuli irelevanți.
  • Adesea este neglijat în activitățile zilnice.

Chestionarul de hiperactivitate și impulsivitate

În mod similar, Ar trebui să apară șase sau mai multe dintre următoarele simptome de hiperactivitate și impulsivitate iar acestea trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni, cu o intensitate neconformă cu nivelul de dezvoltare al copilului și care împiedică adaptarea corespunzătoare a copilului la mediul său.

  • De multe ori își mișcă excesiv mâinile sau picioarele sau se îndepărtează pe scaun.
  • El își lasă adesea locul în clasă sau în alte situații în care este inadecvat să facă acest lucru.
  • Adesea aleargă sau sare excesiv în situații în care este inadecvat să facă acest lucru (la adolescenți sau adulți, poate fi limitat la sentimente de neliniște).
  • Deseori are dificultăți în joc sau se angajează liniștit în activități de agrement.
  • Adesea „funcționează” sau acționează ca și cum „ar avea un motor”.
  • Vorbește adesea în exces.
  • Adesea precipită răspunsurile înainte de completarea întrebărilor.
  • Adesea îi este greu să păstreze o schimbare.
  • Adesea întrerupe sau interferează cu activitățile altora (de exemplu, interferează cu conversațiile sau jocurile).

Al doilea criteriu

Au fost prezente unele simptome de hiperactivitate-impulsivitate sau neglijare care au provocat modificări înainte de 7 ani.

Al treilea criteriu

Unele modificări cauzate de simptomele apar în două sau mai multe medii (de exemplu, dacă se întâmplă la școală și, de asemenea, acasă).

Există mulți copii care par să aibă comportamente ale unui copil cu ADHD la școală, dar se comportă diferit la domiciliu (și suferă, poate, ceea ce se numește „inadecvare la școală”) sau invers, când mama exprimă suspiciunea că Copilul tău are o problemă și se observă un comportament diferit în școală.

Al patrulea criteriu

Trebuie să existe dovezi clare ale unei deteriorări semnificative clinic a activității sociale sau academice. Să spunem că se observă că copilul nu se adaptează la școală, are probleme de relație cu colegii de clasă și / sau cu profesorul și dacă performanța sa academică este afectată.

Al cincilea criteriu

Simptomele nu apar exclusiv în cursul unei tulburări generale de dezvoltare, schizofrenie sau alte tulburări psihotice și nu sunt explicate mai bine prin prezența unei alte tulburări mintale (de exemplu, tulburare de dispoziție, tulburare de anxietate, tulburare disociativă sau tulburare de personalitate).

Acest punct încearcă să elimine probabilitatea ca comportamentul copilului să se datoreze unei tulburări cronice existente sau a unei tulburări acute (părinții copilului se separă, copilul a suferit modificări recente care l-au afectat, etc).

Ce crezi?

Ca întotdeauna, Aș dori să știu părerea ta despre asta. După cum vedeți, diagnosticul se bazează pe observarea comportamentului copiilor și evaluați dacă aceștia acționează într-un anumit mod.

Răspunzând întrebărilor din primul chestionar de criterii, observ că fiul meu (și cei mai mulți copii, aș spune eu), ar putea testa cu ușurință pozitiv, deși este adevărat că este un copil de patru ani.

Nu știu ce credeți, dar pentru mine faptul că totul este atât de subiectiv îmi lasă un pic de îndoială cu privire la posibilitatea de a ajunge la diagnosticarea copiilor care nu au cu adevărat ADHD.

Video: ADHD, O BOALĂ DE MULTE ORI GREȘIT DIAGNOSTICATĂ (Mai 2024).