Săptămâna aceasta știrile că Franța a fost avertizată de Consiliul Europei pentru lipsa unei interdicții explicite și eficace a tuturor tipurilor de pedepse corporale ale copiilor, încălcând astfel Carta socială europeană.
În ciuda faptului că, după această avertizare, Franța este expusă unei condamnări a Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritățile galas spun că nu au nevoie de reglementări specifice, ci să obțină un consens social pentru a realiza o educație fără violență.
Și, spun ei, sunt împotriva pedepsei fizice și, deși este posibil să nu fie atât de ușor să schimbi legile unei țări, mă întreb dacă sunt împotriva ei, De ce să nu legifereze? Că nu există o lacună legală prin care să poată scăpa o bătaie, o palmă, un obraz.
Ei se asigură că reglementările actuale oferă deja sancțiuni adecvate împotriva abuzului și ceea ce lipsește este educația și instruirea adulților. Cu siguranță, există încă o mare lipsă de conștientizare socială, dar acest lucru se întâmplă, din păcate, și în țările în care abuzurile asupra copiilor sunt expres interzise, ca în Spania.
reclamăLa început nu știam că această legislație există din 2007, dar astăzi mulți oameni încă nu știu că obrajii, palmele sunt interzise.
În Franța, conform unui studiu recent, 82% dintre cetățeni se opun împiedicării copiilor să fie înfiorători, iar numărul de persoane care mărturisesc că ar lovi un copil este de 67%. Cu toate acestea, trebuie amintit că cifrele abuzurilor asupra copiilor sunt adesea ascunse și, din păcate, în lume, există mulți copii care au primit un tip de pedeapsă corporală.
Cu această ocazie „a atins” Franța din cauza unei plângeri, dar există multe alte țări care fac parte din Consiliul European care încă nu interzic pedeapsa corporală a copiilor.
Avertismentul către Franța își are originea într-o plângere a ONG-ului britanic Approach (Asociația pentru Protecția Copiilor) prezentată acum doi ani. Organizația amintește că judecătorii francezi și-au asumat în diferite sentințe că există „dreptul de a corecta” copiii cu pedeapsă fizică, cu condiția ca abuzul să fie de intensitate scăzută și să fie urmărit un scop educațional.
Dar unde este limita? Ce este acela al „intensității scăzute”? Dacă nu există sânge sau vânătă, nu este vorba despre maltratare? Depinde dacă se folosește mâna sau o curea? Și nu au aflat că pedeapsa fizică nu este o metodă educațională?
Oricum, nu există nici o jumătate de măsură în aceste aspecte și sper că în sfârșit atât Franța, cât și alte țări în care pedeapsa fizică nu este expres interzisă (și sunt majoritatea) există o schimbare pentru binele copiilor, nu ca o favoare, ci doar pentru că sunt persoane cu drepturi.
