Unul dintre lucrurile care îi preocupă cel mai mult pe părinți este momentul în care copiii lor încep (sau nu) să vorbească. Este de obicei să întrebați medicul dacă este normal ca x luni să spună doar „tată, mamă și puțin altceva” și este de obicei să comparați copilul cu alți copii de vârsta lui pentru a vedea dacă alții vorbesc mai mult.
La fel ca toți copiii, fiecare se maturizează la un moment dat și, în același mod, există copii care cu 15 luni spun deja până la verbe, există copii care împlinesc doi ani spunând doar câteva cuvinte.
Fiecare caz trebuie evaluat individual, desigur, deoarece poate exista întotdeauna un copil cu o problemă de rezolvat, dar un studiu publicat recent arată că majoritatea copiilor care vorbesc târziu se potrivesc între ei și că problemele de comportament care apar fără a vorbi sunt disipate ulterior.
Probleme de comportament?
Academia Americană de Pediatrie (AAP) definește lipsa capacității de a vorbi ca fiind lipsa unui limbaj expresiv iar incapacitatea de a înțelege vorbirea și gesturile ar fi lipsa unui limbaj receptiv.
Atunci când un copil îi înțelege pe ceilalți, limbajul, gesturile și multe lucruri care îl înconjoară, dar, cu toate acestea, nu este capabil să se exprime, deoarece are o întârziere în vorbire, apar de obicei probleme de comportament, din cauza frustrării de a nu putea face înțelege. Una dintre îndoielile pe care am dorit să le dezvăluim în cadrul studiului a fost dacă aceste probleme au continuat să apară în timp, chiar și atunci când vorbeau deja ca restul.
Rezultatele studiului
Studiul a fost realizat la Institutul Telethon pentru Cercetarea Sănătății Copilului de la Universitatea din Australia de Vest din Subiaco și va fi publicat în numărul din august al pediatrie.
Pentru studiu, a fost prelevat un eșantion de peste 1.600 de copii, ai căror părinți au trebuit să răspundă la Sondajul de Dezvoltare a Limbilor. Cu ea și-au putut da seama că 142 dintre copii au început să vorbească cu întârziere (18% dintre copii).
Din acel moment au urmărit copiii în următorii 17 ani, făcând evaluări legate de limbaj și comportament la fiecare 2-3 ani.
S-a constatat că la doi ani, acei copii care aveau mai multe dificultăți de exprimare aveau mai multe probleme emoționale și de comportament. Anchetatorii au comentat chestiunea că ei bănuiau că se datora acestei dificultăți de a se înțelege.
Când acești copii au putut să vorbească ca toți ceilalți, când au început să comunice fără probleme, problemele de comportament au diminuat pentru a se potrivi cu cea mai mare parte a copiilor care au vorbit înainte.
Autorii studiului au spus următoarele despre aceasta:
A avea un copil care nu vorbește la fel de mult ca alții poate fi foarte deranjant pentru părinți. Descoperirile noastre sugerează că nu trebuie să vă faceți griji prea mari că o întârziere de vorbire de doi ani duce la dificultăți lingvistice și psihologice de durată pentru copil.
În ciuda studiului, autorii sunt de părere că părinții nu ar trebui să fie îngrijorați dacă observă întârzieri în vorbirea copiilor lor, deoarece ar putea exista și o tulburare a limbajului receptiv sau a altor deficite asociate care ar putea necesita o atenție personalizată.
