Cum sunt detectate întârzierile în dezvoltarea psihomotorie a copiilor (I)

În timpul copilăriei, sistemul nervos al copiilor trebuie să se maturizeze, dobândind noi funcții și perfecționându-i.

Cea mai bună metodă de a evalua dacă există vreun tip de disfuncție în sistemul nervos este evaluarea dezvoltării psihomotorii dintre cei mici.

Începem cu aceasta o serie de înregistrări în care vom explica sistemul utilizat în protocoalele de sănătate din Spania (Haizea-Llevant) pentru a realiza aceste evaluări, cu intenția de a-l face cunoscut.

Obiectivul acestor evaluări, care trebuie să fie efectuat de personal instruit (de obicei, efectuat de pediatri și asistente medicale în consultația de asistență primară), este să detectează posibile întârzieri în dezvoltarea psihomotorie. Cu alte cuvinte, nu se încearcă să se vadă cât de corectă este dezvoltarea unui bebeluș sau a unui copil și nici nu este vorba despre definirea gradului de întârziere pe care îl poate avea, pur și simplu încearcă să detecteze posibile anomalii de dezvoltare și apoi să le diagnostice dacă există cu adevărat (de similar cu graficele de creștere și greutate, care încearcă să detecteze, dar să nu diagnostice).

Adevărul este că, în fața eșecurilor de dezvoltare, un tratament eficient este rar disponibil, cu toate acestea, stabilirea timpurie a măsurilor terapeutice ajută la prevenirea și tratarea posibilelor deficiențe. Cu cât începeți să-l „tratați” pe cel mic, cu atât se vor obține rezultate mai bune.

Știm cu toții că copiii au ritmuri diferite atunci când se maturizează. Acesta este motivul pentru care sunt utilizate, pentru detectarea tulburărilor, așa-numitul screening, al cărui scop este detectarea rapidă și ușoară a unei părți mari a copiilor cu probleme de dezvoltare.

Proiecțiile sunt simple și ușor de interpretat testele de aplicare (Veți vedea) deși, așa cum spuneam, este recomandat să fie efectuate de personal instruit care poate face o interpretare corectă.

Multe dintre aceste teste sunt evaluate prin simpla observare a copilului sau pot fi răspuns de către mamă. Alții, în schimb, trebuie făcuți „in situ” și idealul este ca condițiile care implică copii să fie cât mai obișnuite și adecvate (nu este foame, că nu am terminat de trezit, că situațiile nu sunt forțate ...) .

Acestea se bazează pe activitatea desfășurată de un grup de experți (Estudi Llevant din 1984) care au studiat o populație de 1.702 copii cu vârste cuprinse între 15 zile și 24,5 luni, considerând un eșantion reprezentativ al populației sub doi ani din Catalunya. Studiul Haizea este utilizat de obicei pentru cei mai mari de 2 ani.

Peste câteva zile voi explica tabelul Haizea-Llevant, care cuprinde toate proiecțiile și vă voi explica cum este folosit.