Cu toții îl cunoaștem deja pe dr. Estivill. Nu aveți nevoie de prezentări, deoarece cărțile dvs. vă învață să dormiți, să mâncați și să educați metode comportamentale Sunt cunoscuți. A vorbi despre dr. Estivill este adesea să deschizi cutia tunetului, deoarece are numeroși adepți, dar are și numeroși detractori.
Într-un interviu recent publicat în ziarul La Nueva España, dr. Estivill ne lasă mai multe idei care ne arată modul său de a gândi, indiferent dacă este vorba despre somn, obiceiuri alimentare sau educație în general.
Dr. Estivill a lansat o nouă carte în urmă cu câteva luni, intitulată Hai să ne jucăm! în care autorul explică modalități de a învăța obiceiurile jucând. În interviu vorbește despre acest mod de învățare de la copii și relativizează importanța timpului în îngrijirea și educarea copiilor. Potrivit Dr. Estivill, "Cu o jumătate de oră cu copilul care face lucrurile bine, puteți face la fel ca în multe ore când sunteți cu copilul, dar nu acordați aceeași atenție."
Poate ar fi necesar să îi întreb pe copii dacă au suficient timp cu jumătate de oră, punându-mă în locul unui copil mic, mi se pare că mă simt îngrijit și iubit Nu este ceva ce se poate realiza cu 30 de minute pe zi de activități concentrate, oricât de îngrijitoare și educatoare pare mai ușor dacă un copil are voie să învețe de la noi, de exemplu, iar acest lucru se realizează, în opinia mea, fiind alături de ei mult timp, pe cât posibil, de fapt .
Dr. Estivill comentează, de asemenea, că metodele sale funcționează la toți copiii, dar că există un procent de 10% care nu funcționează "Pentru că fie nu o citesc complet, fie nu o citesc amândoi, tatăl și mama, și dacă nu o fac așa, nu merge." El spune că, concentrându-se pe metoda lui de a dormi, că este „un instrument pentru părinți” și, referindu-se la lăsarea bebelușilor să plângă, explică că este normal să plângă intens, că „Este la fel de greu ca în prima zi când o lași la școală” si ce „Nu lăsa copilul să plângă pentru că asta presupune abandon”.
Analizând aceste afirmații, Estivill comentează, pe de o parte, că este normal să plângă și să-l echivaleze cu momentul intrării în școală. Faptul de a lăsa un copil la școală este inevitabil, iar dacă plânge singurul lucru pe care îl putem face este să încercăm să dialogăm și să-l mângâiem pe fiul nostru, însă, metoda Estivill este voluntară, este realizată sau nu este realizată, prin urmare, nu pare o comparație complet corectă.
Pe de altă parte, el comentează că, deși metoda permite plânsul, lăsându-l să plângă este abandonul, ceea ce este o contradicție importantă în discursul său.
Am comentat deja că Dr. Estivill are un număr mare de detractori. Nu este nou și sunt sigur că printre cititorii acestei postări vor fi unii părinți care își apără postulatele și alții care îi critică deschis.
În interviu a fost întrebat despre aceleași critici pe care le primește cartea sa Adormi copilul iar dr. Estivill a răspuns că „Cei care critică metoda mea sunt că nu au citit cartea sau nu au citit internetul, care este un forum în care știința strălucește prin absența ei și în care Ei pot spune pedofili și ucigași”.
Nu știu dacă s-a referit la un anumit forum, deoarece nu îl specifică în interviu. Astăzi internetul este un mijloc de comunicare folosit, atât de cei care urmează metodele Dr. Estivill, cât și de cei care nu îi urmăresc, precum și în diverse forumuri, pe pagini diferite și în aceiași Bebeluși și Mai multe, există opinii despre asta pentru toate gusturile și toate acestea sunt acceptate dacă sunt scrise din respect. Găsirea utilizatorilor de internet ca posibile ucigași sau pedofili nu mi se pare prea respectuoasă.
