În această săptămână, ministrul Alonso a comentat presei că în zilele următoare va fi prezentat Consiliului de Miniștri ultimul proiect al reformei Legii privind protecția copilului, a cărei ultimă modificare este din 12 decembrie trecut.
Vom analiza punctele lor principale, cum ar fi modificările legii adopției, protecția minorilor și drepturile și îndatoririle acestora.
Adoptarea și îngrijirea copiilor, ce s-a schimbat?
Acesta este unul dintre punctele care ar fi putut suferi mai multe modificări. Și astfel am găsit câteva modificări de genul:
Adopțiile internaționale vor deveni probleme de stat, în special de la Ministerul Afacerilor Externe. Până în prezent, fiecare comunitate autonomă își stabilea propriile standarde, țări în care putea fi adoptată și în care nu putea, etc. Odată cu noua lege, aceasta dispare și devine Administrația centrală cea care va avea grijă de ea. Acesta este un punct în care este de așteptat o anumită discrepanță între diferitele grupuri politice.
Unele sunt, de asemenea, încorporate obligațiile adoptatorilor, cum ar fi colaborarea în monitorizarea copiilor de către țara de origine.
Nu se vor tăia legături după adoptare: În prezent, odată ce adoptarea a fost făcută oficială, legăturile și contactul cu familia biologică au dispărut, acest lucru a făcut ca multe familii să fie reticente să accepte adoptarea oricăruia dintre membrii lor, cu aceste noi schimbări aceste legături nu sunt tăiate și pot fi întotdeauna menținute. Că cele trei părți implicate (adoptatori, familie biologică și minor) sunt de acord.
vârsta maximă pentru a putea accesa adopțiile va fi de 45 de ani.
La asistență maternă: Scopul final al legii este protecția copilului și, ca atare, implică încercarea de a menține copilul în mediul familial și, dacă acest lucru nu este posibil, atunci va trebui să fie aleasă cea mai bună familie pentru fiecare caz în parte. De aceea, soluții stabile, cum ar fi familiile gazdă, vor predomina asupra celor temporare, cum ar fi centrele de primire, precum și preferința pentru măsuri consensuale între părți față de cele impuse în arbitraj sau cele naționale față de cele internaționale, care Aceasta va face ca un copil să poată fi adoptat atunci când nu este posibil să-l întoarcă în țara sa de origine cu suficiente garanții.
Ca urmare a acestei preferințe pentru asistență maternă, Ministerul Sănătății, Serviciilor Sociale și Egalității intenționează să trimită direct familiile tuturor copiilor cu vârsta sub șase ani și care nu trebuie să treacă prin adăposturi și, în cazul în care au Frații vor căuta, de preferință, modalități de a nu le separa, atât timp cât această opțiune este posibilă.
Pe de altă parte, constituirea asistenței parentale este simplificată, astfel încât intervenția unui judecător nu va fi obligatorie, iar Statutul bunăstării familiei, care va include dreptul acestora de a fi audiat de entitatea publică înainte de a emite orice rezoluție care afectează copilul.
Aceste principii au fost deja stabilite în Orientările privind modalitățile alternative de îngrijire a copiilor. Adunarea Generală a Națiunilor Unite din 24 februarie 2010 și în diverse documente aprobate de către Serviciul Social Internațional.
O altă axă a acestei reforme: obligația entităților publice de a revizui în mod concret măsurile de protecție adoptate. În acest fel, este obligat să efectueze o monitorizare personală a fiecărui copil și o revizuire a măsurii de protecție.
Pentru prima dată Situațiile minorilor la risc și locuință sunt definite în cadrul unei reguli la nivel de statacestea din urmă fiind determinate de abandon, risc pentru viață, sănătate sau integritate fizică; sau inducerea la cerșit, crimă sau prostituție.
Cu ocazia acestei neputințe, este avută în vedere tutela minorului de către entitatea competentă. Dacă respectiva tutelă este amânată mai mult de doi ani, fără ca părinții biologici să fi încercat să revoce această situație, acesta va fi Parchetul și nu aceștia, care pot contesta această măsură, putând adopta orice măsură pe care o consideră necesară pentru protecția copilului, inclusiv adopția permanentă. În acest caz, autorizarea părinților nu va fi necesară pentru a iniția procesul.
Tutela voluntară are o durată maximă de doi ani. Această pază este cea pe care părinții merg voluntar atunci când nu pot avea grijă de minor. Până în prezent, acest paznic era sine die, părinții și-ar putea părăsi copiii atât timp cât este necesar și chiar pot fi ani. Înțelegând că un minor, în special primii ani, cu care ar trebui să fie este cu părinții, acest tutore este redus la maximum doi ani. Dacă după această perioadă, minorul nu se poate întoarce acasă, se vor lua măsurile corespunzătoare pentru stabilizarea situației sale, luând în considerare declarația copilului de neputință odată cu adoptarea ulterioară ulterioară.
Tipurile de asistență maternă ar fi:
- Urgent: Este rezervat copiilor sub șase ani și cu o durată maximă de șase luni.
- temporar: durata maximă de doi ani și va fi rezolvată atunci când este prevăzută reintegrarea familiei a copilului sau adoptarea unei măsuri mai stabile, precum adopția.
- permanent: Se va constitui după doi ani de plasament temporar și va avea loc atunci când reintegrarea familiei nu este posibilă sau în cazurile copiilor cu nevoi speciale, dacă circumstanțele o recomandă.
Drepturile și îndatoririle minorilor
Această reformă promovează participarea minorilor prin dreptul de a fi audiat și ascultat, care include copiii sub doisprezece ani, cu condiția să aibă o maturitate suficientă. În acest fel, în fiecare proces în care intervine un minor, acesta trebuie exprimat dacă s-a luat în considerare opinia sa. Acest caz, în prezent, depinde de comunitățile autonome, devenind acum o normă de stat.
Astfel, de exemplu, în cadrul procedurilor de divorț în care sunt implicați, opinia lor trebuie ascultată și luată în considerare în măsura corespunzătoare.
De asemenea, în cazul în care un minor trebuie să depună mărturie într-un proces, el nu va trebui să facă acest lucru înainte de mai mult de o instanță, evitând astfel ceea ce se numește „victimizare secundară”.
Norma propune, de asemenea, un set de obligații pentru minor în raport cu sfera familială, școlară și socială: respect pentru părinți, frați, profesori; Respect pentru demnitatea, integritatea și intimitatea persoanelor cu care se raportează etc.
Pentru prima dată, asistența maternală este reglementată în centrele pentru minori cu probleme de comportament, violență ascendentă (de la copii la părinți) și comportamente perturbatoare, care vor avea un caracter educativ.
Obiectiv, evitarea abuzurilor asupra copiilor
Una dintre măsurile dictate de acest nou standard și care este deja aplicată de mai multe țări europene este obligația de a dovedi absența unui istoric de abuzuri asupra copiilor pentru fiecare profesionist care lucrează cu copii, de la profesori în școli, pepiniere, până la monitoare de înot. Această acreditare se realizează printr-un certificat eliberat de către Registrul central al pedepselor.
Familii numeroase
Regula prevede că o familie nu își va pierde statutul de familie numeroasă până când cel mai mic dintre copii va împlini 21 de ani sau 26 de ani dacă studiază.
Protecția împotriva violenței de gen
În cazurile în care o mamă este supusă abuzului și violenței de către partener, copiii ei vor fi, de asemenea, considerați victime directe ale unei astfel de violențe și protejați în consecință.
Dreptul de acces la originile copiilor adoptați
Fiecare copil adoptat va avea dreptul să-și cunoască originile, odată ce a ajuns la vârsta majorității sau înainte prin reprezentanții săi, accesând dosarul său unde va păstra datele cu privire la numele părinților biologici, istoricul medical sau cea a familiei sale. Aceste date trebuie păstrate timp de 50 de ani.
