După cum am văzut în mai multe rânduri, există dovezi cu privire la multiple efecte pozitive în contactul precoce între mamă și copil, în special contactul piele cu piele, care susține existența unei perioade sensibile care facilitează stabilirea unei legături adecvate între ele.
Una dintre consecințele indirecte asociate prematurității este incidența mai mare a modificărilor în legătura mamă-copil, astfel încât dacă se demonstrează că există o perioadă sensibilă în primele momente postpartum, de asemenea, în cazul copiilor prematuri, ar putea favoriza a spus contactul
Sa stabilit deja că contactul este pozitiv și în cazul cezarianelor, dar nu au fost efectuate studii în cazul bebelușilor prematuri, astfel încât studiul despre care vorbim astăzi este nou și relevant.
Rezultatele studiului arată o asociere semnificativă statistic între existența unui contact precoce între nou-născut și mama sa în incidența unei legături sigure. O revizuire sistematică a metodei cangurului a găsit, de asemenea, o asociere între această metodă și o relație mai bună între mamă și copil, fapt care ar putea fi îmbunătățit prin contactul precoce.
Mai exact, un studiu a fost revizuit cu date de la 62 de copii prematuri cu greutate foarte mică, născuți între ianuarie și decembrie 1999, fără malformații sau tulburări congenitale. A fost luat în considerare contact ochi mamă-copil în primele trei ore de viață (timp de 5-10 minute).
Incidența existenței unei legături sigure a fost evaluată conform unui test anterior numit „Testul situației ciudate a lui Ainsworth” la 12 și 18 luni de vârstă corectată. Procedura standardizată a fost înregistrată video și ulterior evaluată pentru a califica comportamentul copilului ca o caracteristică de legătură care a fost grupată ca sigură sau nesigură.
După excluderea anumitor copii din diferite cauze, rezultatele principale indică faptul că 53,2% dintre copii au arătat o legătură sigură, 33,9% un evitat nesigur, 3,2% un ambivalent nesigur și 9,7. % nesigur dezorganizat.
Bebelușii prematuri care au fost văzuți de mamele lor în primele trei ore de viață au avut o frecvență mai mare de legare sigură decât cei care nu au avut contact precoce (76% vs. 41%). Contactul timpuriu a fost asociat semnificativ cu legătura sigură după ajustarea pentru posibilele variabile confuzive și nu s-a apreciat că niciun alt factor matern sau copil a influențat comportamentul de legătură.
Concluzia studiului este clară: rezultatele susțin ipoteza că primele ore după naștere constituie o „perioadă sensibilă” pentru dezvoltarea comportamentului de legătură la nou-născuții prematuri.
Prin urmare, dacă o mamă este în măsură să își vadă copilul la începutul nașterii, aceasta va ajuta la crearea unui mediu primitor, iar această perioadă poate fi folosită pentru a forma o bază importantă pentru o legătură sigură la acel copil. Este clar că contactul cu mama este esențial pentru toți nou-născuții și ar trebui să fie furnizate pe cât posibil.
