Bebelușii se nasc știind să alăpteze. De fapt, de îndată ce se nasc, când tocmai au fost despărțiți de mamă, așteaptă să i se alăture din nou, aproape cu gura deschisă să fie agățată de pieptul ei. Mamele însă nu au același avantaj ca și bebelușii. Nu știu să alăpteze de îndată ce sunt mame, cu excepția cazului în care au avut vreo referință vizuală sau comunicativă care i-a ajutat să învețe.
Se spune că unul dintre motivele pentru care multe alăptări nu reușesc este că femeile din ziua de azi nu au văzut alăptarea altor femei. Deoarece alăptarea nu este ceva instinctiv, cu siguranță acele mame care au fost alături de multe alte mame vor alăpta o parte din calea deja făcută și mai multe facilități atunci când vine vorba de alăptarea bebelușului sau, cel puțin, mai multă securitate și încredere, Nu este puțin.
Cu toate acestea, după cum spuneam, suntem mulți, mulți, adulți astăzi care abia au văzut mamele alăptând. De fapt, îmi amintesc vag că mama o făcea cu frații mei mici și Îmi amintesc de o femeie, când aveam vreo 7 sau 8 ani, alăptau într-un pătrat, stând pe o bancă, în timp ce mama vorbea cu ea și cu mama ei, care stătea lângă ea.
Îmi amintesc că asta a fost prima dată când am văzut alăptarea Pentru o femeie ciudată și îmi amintim că a fost mut, atât din cauza naturaleței cu care o femeie și-a arătat sânul (este ceea ce trebuie crescut într-un climat religios), cât și din cauza incredibilului lucru de a vedea un copil mâncând din sânul mamei sale.
Aceasta a fost prima mea dată și, deși sună ciudat / trist, a fost și ultima. Ei bine, hai să ne descurcăm, poate mint și am văzut alte femei care alăptează și nu le-am observat, nu știu, fapt este că este singura femeie pe care mi-o amintesc că am văzut alăptarea în afară de mama.
Amintiri din acea perioadă am rămas puțini (nu am o memorie privilegiată, mai exact), cu toate acestea imaginea este înregistrată în memoria mea, probabil pentru cât de fascinat a fost acel moment.
Poate motivat de această amintire îmi place să văd copii mici (și mai ales fete) când se apropie de soția mea care alăptează și vorbesc cu ea:
-Ce face?
-El alăptează. Se mănâncă.
-Mâncați?
-Da, laptele iese din piept.
Și cu un chip de uimire și surpriză, ei privesc o vreme, privindu-l pe fiul meu să mănânce supt pe pieptul mamei sale, ceva ce poate nu văzuseră niciodată sau ceva ce poate nu se gândiseră niciodată că este posibil. Poate că este prima dată când au văzut o femeie care alăptează și poate că își aduc aminte de acel moment tot restul vieții, așa cum îmi amintesc.
