Bebelușii disting „bine” de „rău”

Și, desigur, preferă să le păstreze pe cele bune. Ca ființe sociale care suntem, de când eram mici, ne confruntăm cu celălalt cu anumite instincte de relație, cum ar fi distincția dintre „aliați” și „dușmani”. Săptămânal științific natură El a publicat un articol care spune că bebelușii pot face deja această distincție pe baza caracteristicilor fizice.

Deși studiul nu poate fi citit on-line Dacă nu sunteți abonat la revistă, în DePsicología.com fac o analiză a acesteia și vă vorbim deja despre Bebeluși și mai multe despre mecanismul utilizat în studiu. Amintiți-vă concluzia: bebelușii, care au văzut o faptă bună și una proastă, preferă să rămână cu cei care au jucat în fapta bună.

Chiar înainte de mers, un copil este capabil să distingă pe cineva care îl poate dăuna de cineva care îl poate ajuta. Evident, vor fi acei oameni prietenoși cei care se vor număra printre favoritele lor. Pentru a susține această teză, autorul, doctor în psihologie, a studiat 2 grupuri de copii între 6 și 10 luni, cărora li s-a arătat un spectacol de păpuși.

În funcție, protagoniștii erau figuri geometrice cu ochi: un cerc care încerca să urce un deal lângă un triunghi (tot cu ochi) care încerca să-l ridice pentru a putea ajunge în vârf. În cele din urmă a apărut „cel rău din film”, un pătrat care în loc să ajute a tras circumferința pentru a împiedica să se ridice.

După spectacol, bebelușilor li s-au oferit cifrele să se joace cu ei. Cei mici au ales să se joace cu binele și să lase deoparte piața malefică. Chiar și atunci când în spectacolul de păpuși au introdus o figură neutră care nu a ajutat sau rău, au continuat să aleagă să se joace cu cel care a ajutat. În cazul în care li s-a oferit doar cifra „proastă” și circumferința, au ales-o pe cea din urmă.

În concluzie, au respins mereu și s-au abatut din piața reași chiar dacă nu le-ar fi făcut vreun rău direct. Conform articolului publicat în naturăAceastă capacitate poate fi o adaptare biologică la serviciul supraviețuirii, dar în același timp poate fi baza dezvoltării etice ulterioare.

Adică instinctul și societatea, deja prezente în noi de când ne-am născut. Cât de curând cei mici „învață”!